Sincer, n-am găsit nici un titlu mai elcovent… că-i un rant general, un soi de diaree verbală nutrițională! Dar… vedeți voi la final dacă aveți sau ba de învățat!
Azi am să dezbat trendurile din breasla nutriționiștilor și tiplogia de abordare în clinic… (Adică în lucrul în privat), iară la final am să adaug și “umila” mea părere! Am pus ghilimele, pt că am înțeles de la mai mulți din media că nimic din ceea ce spun nu iese umil… ci doar arogant, deși sincer… nu asta este intenția mea!
Realitatea este că, deși din ce în ce mai mulți colegi de breaslă fac educație serioasă în domeniul nutriției moca, on line … mai nimeni nu are habar la ce să se aștepte când merge la un nutriționist! Așa că hai să punem ceva lumină în poveste…
Citește și aici ca să te lămurești cum ar trebui să înceapă o colaborare cu un nutriționist: – https://www.nutrigo.ro/anamneza/
Decitilea – în materie de nutriționiști sunt 2 tabere mai nou! Și când spun nutriționiști nu mă refer la papagali care caută atenție pe net cu exclamații pompoase și șocante la fel de conspiraționiste ca pământul plat! (știu că vă întrebați la ce mă refer – așa că… să punem iarăși un far pe d-ăștia – cu postul intermitent/negru/albastru, praful magic de herbĂlai, alintaroma care dă kile jos, keto, no carb, too much carb!(ăsta nu există, dar mi-ar place!), insulina e responsabilă cu toate relele de pe planetă, Darth Sith Glanda – Partea întunecată a hormonilor!, ia sucul de clense neamule, ia ceaiu’ neamule, dă-i cu apă cu lămâie, dă-i cu detoxul… etc!
Și poate mulți vă întrebați de ce sunt astea atât de rele! Păi pt că nu funcționează și oricine are măcar o umbră de experiență de câteva luni de lucrat în privat cu clienți/pacienți ȘTIE că nu poti recomanda postul intermitent sau keto ca soluție universală pt oameni care suferă de tulburări alimentare severe! Deci… de asta! Restul doar nu merg… și le regăsiți pe fiecare abordate și micționate științific printre articolele mele!
Anyway, revenind după tirada de mai devreme (clar m-am aprins nițel, ca de fiecare dată)….
… ci mă refer de la tehnicieni la dieteticieni și diabetologi care lucrează în clinic – unde clinic înseamnă activitate de cabinet cu clienți/pacienți zilnic, cu jurnale alimentare și recomandări permanente up2date raportate la parametri și feedback-ul din consultație dat de client/pacient! În această categorie nu-i încadrez nici măcar pe cei care dau planuri alimentare prescrise… pt că un copy paste nu înseamnă lucru activ! Doar bani luați moca fără efort și cu rezultate “durabile” ca cenușa în vânt și fata morgana! (promit că la final abordez și treaba asta).
- Prima TABĂRĂ vine și spune că trebuie să papi exclusiv curat în bugetul tău caloric, numai mâncare ne-procesată, cât mai plină de nutrienți și mai apropiată de natură. FĂRĂ DEROGĂRI! N-ai ce căuta cu bere și eclere în drumul tău spre un corp mai sănătos. Asta fiind axioma de bază! Că de aici – avem unii cu abordări FOARTE incisive si agresive – gen interdicții la zahăr și ulei și alții un pic mai light – cu ceva uleiuri presate la rece acceptate și zahăr brut.
- A doua tabără vine și spune că poți rupe-n colți pizze și șaorme maionezate, oreo și înghețate – ATÂT TIMP cât te încadrezi în bugetul caloric (iar pt cei mai avansați și repartiția de macro-nutrienți). Organismul nu discerne biochimic în materia primă venită!
Unde mă încadrez eu cu umila părere? Cumva la amândouă… pt că ambele abordări sunt corecte! Însă consider că ambele variante trebuie propuse clientului/pacientului – experimentate și temporizate – și abia ulterior decis care este mai ok pt fiecare persoană în parte!
De reținut totuși este că fiecare dintre noi în breaslă, are un anumit segment de piață demografic cu care lucrează preponderent – iar segmentul meu este cel care, de regulă depășește 30 de ani, oameni cu carieră, familie, super ocupați și activi – cu sau fără mini complicații patologice, dar cu MULTE kg de dat jos… nu doar 2-3! Dacă aș discuta de segmentul de vârstă în jur de 20 de ani, cu scopuri estetice exclusive… mai degrabă aș opta pentru varianta 1. De altfel, genul de categorie tot timpul o expediez în lumea fitnessului la un coach cu experiență… pt că ei sunt mult mai bine pregătiți pe subiect, chiar și de cât noi! Treci la sală și la piept de pui! Halește, trage, dormi și lasă căutatul de injecții…
Revenind…
DAR discut de majoritatea clienților mei care sunt cronic dieteri (cu istoric dietetic serios – practic au ținut de toate de prin media, până la foame extremă)… care deja au trecut pe la câteva categorii de “nutriționiști” descriși mai sus și s-au săturat de mere sau supă de varză!
În plus, drumul alături de cei pe care-i asistăm nu trebuie musai să fie ULTRA MONOTON – cu aceleași reguli! Putem schimba regulile jocului în funcție de complianța pe jurnal și încărcătura psihică! Pt că practic aici vroiam să ajung! Psihonutriția TREBUIE inserată în lucrul cu metabolismul, pt că ea dictează în fond și la urma urmei…
Exemplu 1 – O clientă foarte determinată, la început de drum are de coborât în greutate 30 de kg. Facem educația nutrițională, trecem cu bine de anamneză unde aflăm că nu are un istoric dietetic bogat și extrem și intrăm într-o perioadă lucrativă de 3 luni. În aceste 3 luni, clienta experimentează cu macro-nutrienții sub bagheta noastră magică și decide să aleagă un stil alimentar mai spre zona curată și ne-procesată! DAR – în 3 luni deja se simte presiunea deficitului caloric susținut și a frustrărilor alimentare acumulate. Moment în care putem implementa un diet break periodic, de 2 săptămâni, cu un raport mai favorabil pt macro-energetici – cu scopul de încărcare fizică și psihică. Primul avantaj este că prevenim adaptarea metabolică și încărcăm psihicul pozitiv pentru o nouă perioadă lucrativă. Aparte de asta, educăm clientul și pentru ceea ce urmează după deficit… și anume faptul că viața la mentenanță calorică nu mai este atât de neplăcută! Ceea ce crează un nou set point psihologic pt client/pacient!
*am o vorbă – deficitul trebuie tratat ca un plasture pe o zonă cu pilozitate excesivă! Tragem repede și bine de el, pt a relua cursul normal al vieții! La final ca și concluzie – aplicăm varianta 1 cu derogări temporizate la varianta 2 în funcție de feedback-ul clientului/pacientului.
Exemplul nr 2 – Cronic dieter și determinăm la anamneză că suferă tulburări alimentare severe (comportament bulimic și hiperfagie), comportament adictiv alimentar, cu o compulsie spre dulce coroborată de fluctuațiile emoționale, cu episoade de mâncat nocturn! A Fost la 7 “nutriționiști” și a pierdut speranța! facem educația nutrițională inițială… dar NU putem spre nici o formă să implementăm restricții severe – întrucât știm profilul este unul de adict și privarea completă de obiectul adicției (de regulă dulcele) poate fi un enabler psihologic și să fie trigger la o compulsie asociată cu un consum exagerat! De asemeni, pt cineva care CLAR nu poate să-și controleze poftele, NU IMPLEMENTĂM sub nici o formă postul intermitent, care nu va face decât să amplifice frustrările alimentare și să ducă la recidive masive dpdv alimentar și energetic. La fel de evident este că prescripția de pui cu orez și brocoli NU ARE CUM SĂ FUNCȚIONEZE pe termen lung… Așa că, mergem pe principiile de respectare macro – înlocuim cu variante mai scăzute caloric și cu îndulcitori artificiali (Să nu vă aud… Știți voi la ce mă refer!) până trecem lacul… și lăsăm (din nou sub bagheta noastră și cu susținerea noastră) clientul/pacientul să experimenteze, dar fără interdicții! Treptat, dragul nostru cronic dieter, TOCMAI pt că lucrează alături de noi… va începe ușor să aibă rezultate și treptat, motivat de data asta, va face alegeri din ce în ce mai înțelepte – TOCMAI pt că a câștigat încredere în proces, nu se luptă cu sindromul “fructului oprit” ci-l manipulează direct dependent de stările psihice. Concluzie – aplicăm varianta 2 și urcăm treptat înspre 1.
Acum la final – am promis că discut de planurile prescrise! deși sincer concluzia mi se pare inerentă și evidentă din cele 2 cazuri prezentate mai sus: NU POȚI și NU AI CUM să ai succes fără feedback-ul clientului/pacientului săptămânal! (Sau măcar lunar). Când dai un plan prescris, chiar și individualizat, nu ții cont ABSOLUT deloc de latura psihonutrițională a omului pe care-l reprezinți. Practic îi spui ține asta și când te saturi, vii și mai plătești o tură… și-ți mai dau vreo 2-3 săptămâni! Presupunând prin absurd că-l duci până la țintă așa… ce face el după!? Că n-a priceput nici o iotă din ce ai făcut tu ca profesionist… (adică deficitul caloric prescris în cantități și pe mese).
Fără empatia cu cel cu care lucrezi, fără să ai capacitatea să te pui în locul lui și să vezi prin ochii lui viața, în funcție de experiența ta trecută – nu poți crea niciodată sustenabilitate și schimbare definitivă a stilului de viață pt a preveni recidiva ulterioară. Devii un algoritm impersonal generator de planuri alimentare, nu un profesionist care CHIAR asistă oamenii cu care lucrează pe toate planurile vizate! (psihic și metabolic) pentru o schimbare definitivă de succes!
Pt breaslă (disregard restul omenirii)
Dragi și stimați colegi! Nu vă mai mirați că breasla nutriționiștilor este atât de rău văzută … m-am săturat să aud laitmotivul la anamenză “am fost la X nutriționiști și nu am reușit!” și acum știți și de ce! Mi se strânge sufletul de fiecare dată când aud… și mai ales când mi se spun și nume. Nutriționiștii influenceri se ocupă cu aruncat noroi unul în altul și umplu netul de negativism (nu pricep neam unde în mintea lor se adună că asta este metoda de a obține mai mulți clienți/pacienți cu proiectile salivare virtuale unul la adresa altuia), iar cealaltă fața a monedei este plină de planuri prescrise și rețetiști (bucătari practic… foarte inspirați, care ocazional mai folosesc și o aplicație de calculat). Neam empatie, neam psihonutriție, neam educație pe termen lung, neam aderență și sustenabilitate! Dar mulți din breasla noatră se’nervează pe cei care se apucă de capul lor… Deși sincer Nu mă mir! După 10 povești de la 10 prieteni… te apuci singur! Ca la pus becul… Doar că rata de succes este și mai mică din nefericire….
Hai să ne scoatem capul din rect și să ne apucăm să muncim cum trebuie cu cei care-i reprezentăm, pt că altfel … vindem haine în mall TOȚI!
…aș face un onlyfans, dar cine mama cioarelor vrea să mă vadă pe mine în curul gol păros, pocnind glume sarcastice și acide! Câteva dintre voi însă.. ar avea un real succes!
Realistic, în materie de numere… eu tot zic că lucrez cu maxim 50 de oameni pe luna în abonament, doar ca să mă asigur că am suficientă energie pozitivă și empatie și nu cad în panta din lumea medicinei românești, gen triaj impersonal și rece! DAR, realistic…NU sunt NICIODATĂ la maxim și nu e necesar să refuz oameni (deși așa cred foarte mulți din cei care mă urmăresc)… Partea neplăcută este că știu ce numere ating în on line și pe rata de conversie, dacă mă uit la alți colegi de breaslă… mă doar sufletul! Voi vă creați propria imagine… Codurile de reducere și veniturile de youtube aparțin lumii fitness-ului… noi suntem în lumea medicală (școala nouă sper eu!). Veniturile noastre sunt din CONSULTAȚII!! Așa că – nu mai vindeți: educați!
Stay smart and stay honest with yourself!
Nu uita să dai cu share-ul să nu rupem frigiderul!
