fbpx

Până în acest moment cu toții am auzit de proprietățile curative ale mierii și de felul în care ne asistă în procesul de îmbunătățire a sănătății.

Ca nutriționist, prima întrebare care mi-a apărut în minte este DE CE?

Răspunsul general este: datorită compoziției naturale a mierii de albine și a enzimelor conținute.

Ceea ce mi-a displăcut este că aceste enzime sunt însă un mister pentru marea majoritate a specialiștilor, așa că, am demarat o analiză științifică a misterioaselor enzime și a proprietăților acestora.

În primă instanță, să definim enzimele:

Enzimele (din limba greacă –zymosis– ferment) sunt proteine sau proteide fără de care celulele vii nu pot înfăptui reacţii complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător.Ele sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din organism, având un rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale şi în microorganisme, mai fiind denumite din această cauză biocatalizatori.Fără enzime , procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.

Care sunt enzimele cu roluri principale din mierea de albine?

Amilaza, invertaza și proteaza.

Amilaza este o enzimă alcalină care catalizează reacţia de transformare a amidonului în dextrine şi mai departe, în maltoză Acest ferment este foarte puternic, fiind activ şi chiar într-o diluţie de 1 /1.000.000. În formă pură, poate digera de 4.000.000 de ori greutatea sa în amidon.
Amilaza intervine și asistă în digestia glucidelor, încă din cavitatea bucală.

Invertaza, este o enzimă care catalizează reacţia de hidroliză a zaharozei, scindând molecula ozidei în componentele ei; glucoza şi fructoza. În corpul omului, invertaza se produce la nivelul intestinului subţire. Reacţia de invertirea a zaharozei, proces fără de care nu poate avea loc absorbţia zahărului prin monoglucide componente, se face cu consum de calciu, acesta fiind motivul pentru care zahărul rafinat este decalcifiant.

Insuficienţa invertazei secretate de intestinul uman, conduce la un grad mai mic sau mai mare de intoleranţă la zaharoză, dar şi la surmenaj sau astenie. De cele mai multe ori, invertaza intestinală este “epuizată” din cauza consumului mare de produse care conţin zahăr rafinat. Deficitul de invertază se poate asocia cu o insuficienţă a amilazei. În funcţie de gradul insuficienţei, simptomele merg de la o digestie greoaie până la diaree acidă, rebelă cu scaune pufoase.

Proteaza digestivă și sanguină

Proteazele digestive

Sub acţiunea catalitică a proteazelor, are loc scindarea moleculelor proteinelor.
Încă din stomac au loc prefaceri ale proteinelor din hrană, prin activitatea acidului clorhidric, dar şi a unor enzime, ca:
– renina (“desface” cazeina din lapte și derivate, eliberând totodată şi substanţele minerale”prinse” în structura sa),
– pepsina (descompune albuminele şi globulinele în substanţe cu structură mai simplă).
În duoden, prin secreţia pancreasului exocrin, se excretă enzime care participă la scindarea proteinelor, până în stadiul de aminoacizi. Dintre fermenţii proteolitici din sucul pancreatic, cei mai importanţi sunt:
– tripsina,
– chimotripsina,
– carboxipeptidaza.
Şi intestinul subţire secretă proteaze, care desăvârşesc digestia proteinelor. Principalul ferment proteolitic secretat de mucoasa intestinală, este aminopeptidaza, substanţă care catalizează descompunerea oligopeptidelor, cu eliberare de aminoacizi.
În lipsa sau insuficienţa enzimelor proteolitice, organismul se resimte, instalându-se disfuncţii, ca: alergia alimentară, carența proteică şi chiar malnutriția.

Proteazele sanguine
În sânge se află o seria de proteaze, cu rol important în coagulare (trombina, convertina, trombplastina, etc.) lipsa lor putând duce la deficiențe severe de coagulare.

Ce este Moringa?

Arborii moringa cresc pe dealurile submontane ale Himalayei, având înălțimi între cinci și zece metri, cu ciorchini de mici frunze ovale și de flori delicate și parfumate de culoare crem. Se numește ‘arborele miraculos’ deoarece fiecare parte din el are proprietăți benefice(rădăcinile, frunzele, coaja, fructele și semințele).

Cât de “miraculos” poate fi Moringa?
Moringa ajută la Anemie (pentru conținutul foarte ridicat în fier), este antioxidant (neutralizează radicalii liberi din organism), asistă la problemele articulare (conținutul ridicat de calciu), probleme ale sistemului cardiovascular (conținutul de acizi polinesaturați Omega), asistă sistemul digestiv prin raportul excelent de fibre la carbohidrați (1g fibre:2g carbohidrați); asigură buna funcționare a sistemului nervos și muscular prin conținutul ridicat de potasiu, previne infecțiile virale de sezon cu un conținut foarte bogat de vitamina C și are proprietăți antibacteriene și anti-inflamatorii; ca să menționez conținutul excelent de proteine printr-un spectru complet de aminoacizi esențiali.

 

Răspunsul la principala luptă cu țesutul adipos excesiv și remoderarea corporală stă în matematică nutrițională. Organismul uman este comparabil cu o mașină care funcționează pe bază de energie din alimente. Fiecare din alimentele ingerate zilnic are o anumită valoare calorică și fiecare organism(depinzând de paramentri cum ar fi: vârsta, greutatea sau activitatea fizică sau psihică) consumă un anumit număr de calorii pentru a supraviețui.

Dacă depășim nivelul caloric necesar zilnic, corpul nostru stochează diferența adițională sub formă de țesut adipos.

Matematica nutrițională pentru slăbire este foarte simplă: pentru a reduce țesutul adipos excesiv este necesară realizarea unui deficit caloric zilnic. Datorită acestui deficit, corpul nostru este obligat să se adapteze și să folosească energia adițională stocată în țesutul adipos.

Aceasta este de fapt unica metodă de reducere a țesutului adipos q.e.d.

Deficitul caloric drastic care tinde spre 0, reprezintă însă o metodă foarte invazivă pentru organismul uman și complet nefuncțională. Teoretic, dacă într-o zi nu hrănim organismul cu absolut nimic, deficitul caloric este foarte mare și prin urmare grăbește procesul de slăbire. Practic însă, organismul intră într-o stare de alertă generală și are tendința de a pastra țesutul adipos ca energie de urgență. Ca să nu mai menționăm că odată reluate mesele,organismul uman, fiind în stare de alertă va avea tendința să depoziteze în adipocite, un procent foarte ridicat din alimente- pentru a se pregăti de un alt eventual deficit drastic.

Soluția este una singură: deficitul caloric trebuie efectuat într-un mod treptat, fără minusuri drastice și susținut pe o perioadă lungă de timp pentru rezultate spectaculoase și mentenabile în timp.

Mai practic de atât: pe parcursul deficitului caloric trebuie să avem tot 3 mese pe zi, toți macronutrienții principali (proteine-pentru refacerea țesuturilor, carbohidrați – pentru energie și grăsimi esențiale vieții) însă într-o valoare calorică mult mai restrânsă.

După titlul acestui articol- ar trebui să scriu o întreagă lucrare legată de acest subiect. Cu toate acestea voi păstra limitele decenței și chiar din contra… voi fi chiar un pic succint!

Diferența estetică între o greutate corporală sănătoasă și un aspect fizic plăcut vesus nivelul profesionist pe care îl întâlnim atât de des în media-(procent de țesut adipos cu o singură cifră, grupele musculare reliefate și “corpul de revistă”), pe scurt “The Greek God Body” sunt două sisteme de abordare ce trebuie tratate diferit în două faze separate.

Ca nutriționist, am întâlnit această speță de foarte multe ori în cazuistică: Un client, mai mult sau mai puțin supra-ponderal, începe viața sănătoasă, curată și echilibrează alimentația, asezonează cu mișcare fizică și rezultatele apar foarte repede: -5 kg, -10 kg și -20 de kg nu sunt niște targeturi atât de greu de realizat. Și nu spun asta cu ușurință: munca, voința și determinarea sunt elementele cheie în succesul din lupta cu kilogramele… dar nu este nici pe departe imposibil!

Odată ce acest nivel este atins, câteodată într-un număr de luni cu o singură cifră… toți ajungem să ne dorim mai mult. Și deși facem totul corect-rezultatele dorite întârzie să apară.

Singura analogie pe care pot să o fac în acest domeniu este cu un joc cu mai multe nivele: a atinge primele nivele este relativ mai ușor-kilogramele se topesc văzând cu ochii… dar cu cât avansăm în joc, cu atât gradul de dificultate crește.

Acum să abordăm separat cele două componente esențiale: nutrițional și mișcarea fizică.

Nutrițional, dacă în prima fază, o simplă eliminare ale anumitor categorii alimentare cum ar fi zahărul și făina albă(și produsele rezultate din acestea), a fast food-ului, alături de un echilibru al macronutrienților esențiali (proteine, carbohidrați și grăsimi), precum și o micșorare “ochiometrică” a porțiilor ne aduc rezultate aproape imediate; în faza a doua nu mai sunt suficiente. Numărul meselor zilnice, momentele meselor, caloriile, precum și sursele acestora, cântărirea porțiilor, echilibrul mineral și vitaminic, aminoacizii esențiali din proteine, hidratarea și orele de somn devin imperative.

Când discutăm de mișcare fizică sistemul este aproximativ la fel. Pentru prima fază, plimbarea de 1h zilnică la care adăugăm câteva sesiuni de cardio săptămânale par a fi uneltele catalizatoare suficiente pentru a ne atinge scopul. Când ajungem în faza a doua, lucrurile se complică: sesiuni de antrenament la sală cu greutăți pe grupe musculare focalizate, alternare eficientă a grupelor musculare complementare, repaosul aferent, sesiuni de cardio prelungite-fără a fi exagerate însă pentru a nu “arde”masa musculară, combinația cu exercițiile tip HIIT pentru arderea țesutului adipos “încăpățânat” devin un mod de viață zilnic.

Ca și concluzie generală, prima fază este permisivă și rezultatele nu întârzie să apară: atât din punct de vedere estetic cât și din punct de vedere a spectrului de analize-colesterol, trigliceride, etc. Greșeala cea mai frecventă în prima fază este interpretarea eronată a factorului temporal: toți vrem să avem rezultate instant, însă fără a calcula faptul că încercăm să acoperim în câteva luni de viață sănătoasă, câțiva ani de viață ne-sănătoasă.

Faza a doua însă, este un sistem tip “ceas elvețian”: nu are loc de greșeli și nivelul de voință și determinare, precum și timpul alocat sunt aproape de maxim. Greșeala cea mai frecventă în această fază este faptul că încercăm să folosim aceleași “unelte” ca în prima fază, pentru a obține rezultate de top: un corp sculptat de zeitate greacă. Însă nivelul de efort, atenția la alimentație, nivelul motivațional și de determinare cresc exponențial și trebuie să fie direct proporționale cu ceea ce ne dorim. “Cu o lopățică putem săpa o groapă, dar nu putem săpa un tunel în munte” Nutrigo.

Fiecare din cele două sisteme sunt dificile la început, dar au tendința să devină un fel de a fi în timp, un mod de viață, adictiv chiar. Trecerea de la faza 1 la faza 2 este ușoară și chiar inerentă, dar nu înseamnă că fiecare din cele două sisteme nu are plafoanele și set-back-urile lui. Independent de momentul în care vă găsește acest articol, Nutrigo vă dorește muuult succes și vă sprijină pe cât posibil, măcar la nivel informativ și poate și un pic declarativ: GO GO GO Nutri GO!

 

[:ro]

Greșeli frecvente și sfaturi utile de la Nutrigo pentru a schimba raportul dintre tesutul adipos si tesutul muscular la femei

Tot timpul ne-am întrebat dacă dietele specifice fitness-ului respectiv antrenamentele trebuie adaptate și în funcție de paramentrul sex. Răspunsul Nutrigo este DADefinitiv Da!

Vom demara acest mic articol la nivelul hormonilor sexuali ai corpului. Bărbații au un hormon abundent în organism numit testosteron. Fiind un hormon sexual, aici ne va și afecta cel mai mul: va încerca să transforme corpul bărbatului în masculul Alpha prin stimularea arderilor la nivel de țesut adipos și construcția de țesut muscular.

Un punct pentru echipa bărbaților! Dar noi fetele? Ce facem? Și femeile au în corp acest hormon, însă într-o cantitate mult mai redusă și este produs de alte glande spre deosebire de contra-partea masculină. Și de asemeni, în cazul femeilor, nu ne dorim sub nici o formă să creștem sau să suplimentăm producția de testosteron datorită efectelor secundare din care enumerăm numai două: creșterea pilozității și îngroșarea vocii. Credem noi că sunt suficiente aceste motive! 🙂

Din contra, hormonul principal feminin este estrogenul care asistă depunerea de țesut adipos pentru eventualitatea susținerii unei sarcini și a perioadei de alăptare. Iată mai jos câteva greșeli generale de alimentație și sport și câteva sfaturi care sperăm să vă asiste pentru schimbarea acestei diferențieri de ordin sexual.

Ce nu funcționează la femei când dorim să schimbăm raportul între țesut adipos și țesut muscular?

  1. Înfomentarea: deficiențele calorice pe perioade lungi de timp pun corpul într-o stare de alertă și acesta devine deosebit de protectiv cu țesutul adipos pe care îl păstrează și protejează ca rezervă.
  2. Dietele cu fresh-uri de fructe: foarte fals faptul că prezența vitaminelor și mineralelor din fructe trebuie concentrate și crescută cantitatea lor. Din contra, într-un fresh de fructe rămân cu precădere doar glucidele excesive (fructoza și dextroza) și se distrug fibrele. Asta înseamnă o producție de insulină ridicată și energie din zahăr excesivă (și care se manifestă pe o perioadă scurtă de timp).
  3. Antrenamentele cardio excesive combinate cu diete sărace în proteine și carbohidrați complecși: antrenamentele cardio, deși eficiente în arderea de grăsimi, au tendința să fie exagerate. Și fără a se structura o dietă și o hidratare aferentă acestui tip de antrenamente pot fi cu adevărat nocive pentru corp.
  4. Dietele 0 Carbohidrați sau 0 grăsimi. Faptul că ne îngrășăm de la excesul de carbohidrați îl știm deja… dar a scoate carbohidrații complet din alimentație creează un set de dezechilibre care nu ne asistă în drumul nostru spre o viață sănătoasă și un corp plăcut estetic. La fel și scoaterea grăsimilor integral din alimentație(și aici discutăm expres de grăsimile esențiale).

Ce funcționează cu adevărat la femei pentru a schimba raportul tesutului muscular la femei?

  1. Dietele hiperproteice (chiar și cele vegetale) în asociere cu grăsimi esențiale tip omega
  2. Adăugarea de fibre probiotice în dietă pentru asistența sistemului digestiv.
  3. 3 mese pe zi și adăugate câte gustări sunt necesare și cerute de organism. Postul negru funcționează doar temporar și efectul de retur este accentuat (se iau mai multe kg în plus).
  4. Eliminarea zahărului, carbohidraților rafinați și grăsimilor hidrogenate pe cât posibil din nutriția zilnică – a se inlocui cu Green Sugar – 0 indice glicemic si 0 kcal.
  5. Sistemul de antrenamente cu greutăți pentru hipertrofie musculară
  6. Insistența în partea de jos a corpului la sala de fitness (antrenamentele pentru grupele musculare de la picioare, cu greutăți).
  7. Abdomenele nu se fac în fiecare zi concentrate ci se adaugă și zile de pauză pentru refacerea țesutului muscular din rectus abdomenis. Reliefarea musculară și definirea sunt procese care necesită și perioade de repaos.
  8. Minimul de somn pe noapte este de 8 ore (dar în general asta nu este o problemă).
[:en]Greșeli frecvente și sfaturi utile de la Nutrigo

Tot timpul ne-am întrebat dacă dietele specifice fitness-ului respectiv antrenamentele trebuie adaptate și în funcție de paramentrul sex. Răspunsul Nutrigo este DADefinitiv Da!

Vom demara acest mic articol la nivelul hormonilor sexuali ai corpului. Bărbații au un hormon abundent în organism numit testosteron. Fiind un hormon sexual, aici ne va și afecta cel mai mul: va încerca să transforme corpul bărbatului în masculul Alpha prin stimularea arderilor la nivel de țesut adipos și construcția de țesut muscular.

Un punct pentru echipa bărbaților! Dar noi fetele? Ce facem? Și femeile au în corp acest hormon, însă într-o cantitate mult mai redusă și este produs de alte glande spre deosebire de contra-partea masculină. Și de asemeni, în cazul femeilor, nu ne dorim sub nici o formă să creștem sau să suplimentăm producția de testosteron datorită efectelor secundare din care enumerăm numai două: creșterea pilozității și îngroșarea vocii. Credem noi că sunt suficiente aceste motive! 🙂

Din contra, hormonul principal feminin este estrogenul care asistă depunerea de țesut adipos pentru eventualitatea susținerii unei sarcini și a perioadei de alăptare. Iată mai jos câteva greșeli generale de alimentație și sport și câteva sfaturi care sperăm să vă asiste pentru schimbarea acestei diferențieri de ordin sexual.

Ce nu funcționează la femei când dorim să schimbăm raportul între țesut adipos și țesut muscular?

  1. Înfomentarea: deficiențele calorice pe perioade lungi de timp pun corpul într-o stare de alertă și acesta devine deosebit de protectiv cu țesutul adipos pe care îl păstrează și protejează ca rezervă.
  2. Dietele cu fresh-uri de fructe: foarte fals faptul că prezența vitaminelor și mineralelor din fructe trebuie concentrate și crescută cantitatea lor. Din contra, într-un fresh de fructe rămân cu precădere doar glucidele excesive (fructoza și dextroza) și se distrug fibrele. Asta înseamnă o producție de insulină ridicată și energie din zahăr excesivă (și care se manifestă pe o perioadă scurtă de timp).
  3. Antrenamentele cardio excesive combinate cu diete sărace în proteine și carbohidrați complecși: antrenamentele cardio, deși eficiente în arderea de grăsimi, au tendința să fie exagerate. Și fără a se structura o dietă și o hidratare aferentă acestui tip de antrenamente pot fi cu adevărat nocive pentru corp.
  4. Dietele 0 Carbohidrați sau 0 grăsimi. Faptul că ne îngrășăm de la excesul de carbohidrați îl știm deja… dar a scoate carbohidrații complet din alimentație creează un set de dezechilibre care nu ne asistă în drumul nostru spre o viață sănătoasă și un corp plăcut estetic. La fel și scoaterea grăsimilor integral din alimentație(și aici discutăm expres de grăsimile esențiale).

Ce funcționează cu adevărat la femei?

  1. Dietele hiperproteice (chiar și cele vegetale) în asociere cu grăsimi esențiale tip omega
  2. Adăugarea de fibre probiotice în dietă pentru asistența sistemului digestiv.
  3. 3 mese pe zi și adăugate câte gustări sunt necesare și cerute de organism. Postul negru funcționează doar temporar și efectul de retur este accentuat (se iau mai multe kg în plus).
  4. Eliminarea zahărului, carbohidraților rafinați și grăsimilor hidrogenate pe cât posibil din nutriția zilnică.
  5. Sistemul de antrenamente cu greutăți pentru hipertrofie musculară
  6. Insistența în partea de jos a corpului la sala de fitness (antrenamentele pentru grupele musculare de la picioare, cu greutăți).
  7. Abdomenele nu se fac în fiecare zi concentrate ci se adaugă și zile de pauză pentru refacerea țesutului muscular din rectus abdomenis. Reliefarea musculară și definirea sunt procese care necesită și perioade de repaos.
  8. Minimul de somn pe noapte este de 8 ore (dar în general asta nu este o problemă)
[:]
[:ro]Oxiuroza este rezultatul ingestiei oualor de Enterobius vermicularis dupa ce persoana a intrat in contact
cu un individ parazitat sau cu un obiect care a fost infestat cu oua de paraziti. Infestarea se poate face
si prin aer, prin inhalarea oualor din aer, cazuri foarte rare. In mai putine cazuri infestarea persista cand
din ouale aflate in regiunea perianala se dezvolta paraziti tineri care ajung inapoi in intestinul inferior.

Oxiurile de obicei nu dau simptomatologie in afara de mancarimi usoare perianale. Multe persoane
cu oxiuroza nu prezinta simptome si pot sa nu fie constienti de infestare. Parazitoza trece si fara
tratament.

Cele mai frecvente simptome ale oxiurozei la copii includ:
-prurit (mancarimi) perianale. La multi copii acest simptom este usor. In putine cazuri acest prurit este
sever
-somn agitat (mancarimea se accentueaza in timpul noptii).
Alte simptome prezente mult mai rar sunt:
-inapetenta (pierderea poftei de mancare)
-prurit in regiunea perineala
-dureri sau arsuri in timpul mictiunii
-viermi in scaun (foarte rar)
-eruptii tegumentare (urticarie)
-bruxism (a scrasni din dinti)
-enurezis (uda patul)
-dureri abdominale (rar, cu exeptia complicatiilor).

Simptomele de mai sus pot duce la anxietate.
Alte boli cu aceleasi simptome sunt boala hemoroidala si infectii date de alti paraziti intestinali (Ascaris,
Trichuris sau taenia).

Ouale oxiurilor ajung in organism pe cale orala si se transforma in viermi in partea inferioara a aparatului
digestiv. Incep transformarea in intestinul subtire si migreaza in intestinul gros unde trec in viermi adulti.
Supravietuiesc prin consumul continutului intestinal. Fara tratament pot supravietui in aparatul digestiv
al persoanei intre 1 si 3 luni.

Femeia adulta iese prin anus si depune oua in regiunea perianala in special noaptea. Miscarile acestui
parazit in timpul migrarii si depunerii oualor se considera ca irita pielea si provoaca mancarimi. Ouale
au o suprafata umeda si lipicioasa astfel incat cand copii se scarpina in regiunea perianala, acestea se
lipesc de degete si ajung pe sub unghii. Ouale ajung pe obiecte ca robinete sau mancare si de aici la
gura. Pot ajunge de asemenea si in haine, lenjeria de pat si pe mobila. Ouale traiesc in afara corpului
pana la 2 saptamani daca mediul este cald si umed.

Mecanism fiziopatogenetic
Oxiuroza
se transmite prin contact cu o persoana care s-a scarpinat in regiunea perianala, cand ouale i s-au lipit
de degete si au ajuns sub unghii. Infestarea apare in urmatoarele conditii:
-o persoana neparazitata duce mana la gura dupa un contact cu o persoana parazitata
-o persoana neparazitata atinge un obiect infestat cu oua de oxiuri (ca de exemplu lenjerie intima,
haine, vase sau jucarii) si duce mana la gura
-lenjeria de pat sau hainele unei persoane parazitate cand sunt scuturate ajuta la ventilatrea oualor de
paraziti. Aceste oua plutesc in aer si pot fi inghitite de alti oameni.

O persoana infestata poate fi reinfestata prin orice mijloc dintre cele enumerate mai sus sau cand ouale
se prind de regiunea perianala si larvele migreaza inapoi in intestinul gros.
De vreme ce tratamentul pentru oxiuri ataca doar larvele si viermii deja formati, ouale pot perpetua
parazitul in continuare la o persoana deja tratata. Al doilea tratament, aplicat pentru a distruge parazitii
formati dupa tratamentul initial, trebuie administrat aproximativ 2 saptamani.

Complicatiile pe care le dau oxiurile sunt rare. Cele mai frecvente sunt infectiile tegumentare din
regiunea perianala si cele din zona genitala. Apar datorita iritarii tegumentelor sau sangerarii datorita
pruritului din zonele respective.

Se recomanda consultul de specialitate daca:
-parintele sau copilul are simptome de oxiuroza, daca nu s-au observat oxiurile si persoana
doreste sa fie investigata. Daca este prima infestare la o persoana, se recomanda confirmarea
diagnosticului de catre un medic specialist
-parintele gaseste viermisori in timpul imbaierii copilului sau igienei locale, in lenjeria de pat sau
in hainute. Daca parintele a inceput sa-i administreze copilului mai mare de 2 ani un tratament
necompensat si parazitoza nu a disparut. Nu se administreaza tratament copiilor sub 2 ani fara
aprobarea unui medic
-persoana a avut oxiuri in trecut si in prezent are simptome de reinfestare. Se recomanda
consultul unui medic specialist
-medicul curant a recomandat un tratament pentru oxiuroza si parazitoza nu s-a vindecat in timp
util (in medie 4 sau 6 saptamani)
-parintele sau copilul au efecte secundare tratamentului pentru oxiuroza
-parintele sau copilul cu oxiuroza prezinta si alte simptome:
– febra sau durerile abdominale pot fi un semn precoce de complicatii ale oxiurozei
– roseata, sensibilitatea sau edemul zonei genitale pot fi semne de infectie tegumentara
– pruritul zonei genitale sau vaginale poate indica oxiuroza vaginala
– dureri la urinare, mictiuni frecvente sau impetuoase, lipsa controlului urinarii indica oxiuroza
tractului urinar.

Expectativa vigilenta nu este adecvata cand o persoana prezinta simptome de oxiuroza. Desi oxiuroza
prezinta de obicei simptome usoare si nu dau probleme grave de sanatate, tratamentul trebuie aplicat
deoarece opreste raspandirea parazitozei la alte persoane si previne reinfestarea.

Expectativa vigilenta nu este recomandata membrilor unei familii cu o persoana infestata cu oxiuri.
Daca un singur membru al familiei are oxiuroza sunt sanse mari ca si ceilalti membri ai familiei sa fie
infestati. Aceasta situatie este foarte importanta in special pentru o femeie insarcinata. O femeie
insarcinata este posibil sa nu poata urma un tratament pentru oxiuroza, astfel caceilalti membri ai
familiei trebuie tratati pentru a scadea sansele de infestare a acesteia. Majoritatea medicilor recomanda
tratament tuturor membrilor unei familii pentru prevenirea reinfestarii si a transmiterii parazitului.

Modalitati de transmitere
Complicatii

Medicii specialisti care pot diagnostica si trata oxiuroza sunt:
-pediatrii
-medicii de familie
-medicii internisti.

Daca apar complicatii ale oxiurozei se poate apela la un medic specialist pe aparatul afectat, de
exemplu:
-medicul gastroenterolog
-urologul
-medicul de boli infectioase
-ginecologul.

Daca se suspecteaza oxiuroza medicul va face o anamneza si un examen obiectiv. Examenul obiectiv va
include examinarea regiunii perianale pentru observarea unor semne de iritatie sau roseata, daca
exista. Suplimentar, medicul va ruga pacientul sa faca testul benzii adezive. Acest test este numit
uneori testul celofanului sau testul cu scoci care consta in aplicarea unei bucati de banda adeziva
transparenta pe regiunea perianala dimineata inainte de a se ridica din pat sau de a face dus. Banda
este observata la microscop unde se cauta oxiuri sau larve. Acest test facut de 3 ori in 3 zile consecutiv
va pune diagnosticul de oxiuroza in 90% din cazuri.

Alte teste se mai fac in cazul in care examenul obiectiv si testul celofanului sunt negative si inca se
suspecteaza oxiuroza:
-proba de scaun. Desi o proba de scaun poate fi folositoare nu este de obicei cea mai buna metoda
pentru diagnosticarea oxiurozei deoarece femelele nu depun multe oua in rect
-examinarea intestinului gros inferior (colonoscopie). Se face foarte rar, in cazurile in care tratamentul
nu a fost eficient sau diagnosticul e neclar.

Daca se suspecteaza o complicatie a oxiurozei se pot face teste aditionale. Aceste teste vor fi adaptate
la simptomatologia persoanei si la regiunea afectata.

Oxiurile se pot trata cu succes cu:
-tratament medicamentos. Atat tratamentul cu prescriptie cat si cel cu prescriptie libera se
gaseste sub forma lichida, de comprimate de supt sau tablete. Femeile insarcinate sau care
alapteaza si copii mai mici de 2 ani nu trebuie sa faca un tratament fara a discuta cu un medic
despre riscurile si beneficiile tratamentului
-respectarea pasilor pentru prevenirea reinfestarii si transmiterea parazitilor care includ spalatul
pe maini si spalarea frecventa a lenjeriei de pat si a hainelor. Aceste masuri sunt esentiale si
foarte folositoare chiar daca nu se administreaza tratament.

Tratamentul oxiurilor se face cu medicamente atunci cand:
-sunt prezente semne si simptome de oxiuroza ca pruritul perianal
-sunt sanse mari de infestare a intregii familii si a prietenilor apropiati
Daca este prezent pruritul sever medicul va prescrie un unguent calmant care se aplica perianal.
Daca apar complicatii ale infestarii cu oxiuri poate fi necesar tratamentul asociat.

De retinut!
Multe persoane cu parazitoza nu prezinta simptome si nu necesita tratament pentru vindecarea
oxiurozei. Parazitoza se poate vindeca fara nici o interventie dar poate dura pana la 14
Investigatii

Tratament – Generalitati

Majoritatea medicilor recomanda tratament tuturor prietenilor apropiati unei persoane
infestate, indiferent daca prezinta sau nu simptome. Tratamentul poate ajuta la prevenirea
reinfestarii si transmiterea parazitozei altor oameni. Aceasta este deosebit de importanta in
familiile cu oxiuroze recurente.

Tratamentul tuturor membrilor unei familii este important de asemenea daca exista femei
insarcinate, care alapteaza sau copii mai mici de 2 ani. Acestor persoane cateodata nu li se
poate administra tratament si tratarea celorlalti membri de familie scade sansa de a se infesta.

De obicei, persoanelor care prezinta simptomatologie se recomanda tratament la 2 saptamani
dupa primul tratament pentru a distruge orice urma de oxiuri care au aparut din ouale neafectate
de tratamentul initial in acest timp.

Pentru oamenii cu oxiuroza tratamentul la domiciliu este foarte important pentru prevenirea reinfestarii si
transmiterii parazitului celorlalti membrii ai familiei. Tratamentul eficient la domiciliu respecta
urmatoarele instructiuni:
-spalatul mainilor cu atentie si frecvent. Obiceiul spalarii mainilor inainte de masa si dupa folosirea
toaletei este foarte important in prevenirea transmiterii parazitului. Sapunul ajuta la indepatarea oualor
care s-ar fi putut lipi de maini. Se recomanda sapunirea mainilor si a unghiilor peste un minut
-stapanirea impulsului de a se scarpina. Pruritul perianal datorat oxiurozei apare de obicei in timpul
noptii. Manusile, pijamalele si hainele mulate ajuta la prevenirea scarpinarii
-unghii scurte. Ouale de oxiuri pot ajunge sub unghii in momentul scarpinarii. Taierea unghiilor cat mai
scurt poate preveni aderenta oualor. Se recomanda descurajarea suptului degetului la copii cu oxiuroza
-spalarea hainelor si a lenjeriei de pat. Spalarea hainelor si a lenjeriei de pat si uscarea lor la
temperaturi mari chiar din prima zi de tratament ajuta la prevenirea reinfestarii. Schimbarea si spalarea
lenjeriei intime, a pijamalelor, cel putin o data pe zi poate preveni reinfestarea
-imbaierea atenta in fiecare zi. Trebuie sa se asigure o igiena riguroasa a zonei perianale. Prin aceasta
metoda ouale de oxiuri vor fi eliminate. Dusul este mai eficient decat baia deoarece sunt mai putine
sanse de a ingera apa infestata cu oua de oxiuri
-a nu se flutura lenjeria de pat a unei persoane infestate. Ventilarea cearceafului, a paturii unei
persoane infestate poate raspandi ouale parazitilor in aer. Acestea pot fi inghitite in timpul respiratiei pe
gura.

Unii medici recomanda curatenia meticuloasa a domiciliului ca de exemplu spalatul pe jos, aspiratul si
spalarea colacului toaletei dupa fiecare utilizare pentru prevenirea transmiterii oxiurilor. Alti medici nu
sunt convinsi ca aceste metode sunt foarte eficiente. Prevenirea transmiterii parazitului este esentiala in
familiile cu copii mai mici de 2 ani sau cu femei insarcinate deoarece aceste persoane nu pot primi
tratamente pentru astfel de afectiuni.

De retinut!
Nu se administreaza albendazol in sarcina sau femeilor care alapteaza fara a discuta inainte cu
medicul.
Sarcina trebuie evitata cel putin o luna dupa un tratament cu albendazol.
Bolile hepatice sau functia hepatica afectata trebuie discutate cu medicul curant.
Tratamentul cu albendazol trebuie repetat la 2 saptamani dupa tratamentul de initiere pentru a omora
parazitii care au aparut in acest timp.
Se recomanda administrarea medicamentului in timpul mesei.
Nu se recomanda utilizarea altor tratamente pentru oxiuroza fara a discuta cu medicul inainte. Nu se
mai foloseste Piperazine si Pyrvinium in tratamentul oxiurozei dar acestea se mai pot gasi in unele
farmacii.

Tratament ambulatoriu
Mebendazolul si Pyrantel pamoate sunt tratamente utilizate frecvent in tratamentul oxiurozei. Ambele
sunt eficiente si au foarte putine efecte adverse. Daca nici una din aceste medicamente nu rezolva
afectiunea se pot incerca si alte tratamente.

Tratamentul pentru oxiuroza nu este recomandat gestantelor, femeilor care alapteaza sau copiilor sub 2
ani fara a discuta inainte cu medicul curant despre riscurile si beneficiile tratamentului. Acestui grup de
persoane se recomanda profilaxia reinfestarii decat tratamentul.

Tratamentul medicamentos este folosit in oxiurozele ce prezinta simptome ca pruritul. Se
folosesc medicamentele cu prescriptie precum si cele cu prescriptie libera (siropuri, comprimate
de supt, tablete). Mai mult de 90% din oxiuroze se vindeca cu tratament medicamentos.

Deoarece medicamentele nu actioneaza pe ouale parazitilor, se fac doua ture de tratament la
interval de 2 saptamani. A doua tura este necesara pentru a distruge oxiurile care s-au format
din ouale parazitilor in acest timp. In unele cazuri de reinfestare sunt necesare 4 pana la 6
tratmente, la interval de 2 saptamani.

Medicamente cu prescriptie libera – Pyrantel pamoate (Antiminth, Reese’s Pinworm Medicine,
Pin-X)
Pyrantel pamoate este singurul tratament cu prescriptie libera pentru oxiuroza. Doza acestui
medicament este calculata in conformitate cu greutatea persoanei. Se dau doua doze la interval de 2
saptamani (in cazul in care nu s-au anuntat efecte adverse in aceasta perioada). Nu se administreaza
mai mult decat doza din prospect.
Pyrantel pamoate se gaseste sub forma de sirop si capsule cu gel. Unele firme au recipiente de
masurat cantitatea si un tabel cu greutatea pe cutie, pentru a calcula doza corecta. Daca pacientul se
confrunta cu dificultati in privinta calcularii dozei sau are nelamuriri in privinta medicamentului trebuie sa
consulte farmacistul sau medicul curant.
Pyrantel pamoate omoara oxiurile adulte. Nu actioneaza asupra oualor de oxiuri.
Pyrantel pamoate este un medicament cu prescriptie la liber utilizat frecvent pentru tratamentul
oxiurozei. Este administrat dupa ce s-a pus diagnosticul exact prin observarea oxiurilor sau prin testul
celofanului. Se indica atunci cand tratamentul cu mebendazol (un medicament cu prescriptie) nu este
eficient.
Nu se administreaza Pyrantel pamoate femeilor insarcinate, celor care alapteaza sau copiilor mai mici
de 2 ani inainte de a consulta medicul curant.
Pyrantel pamoate este eficient in mai mult de 90% din cazurile de oxiuroza. Totusi reinfestarea cu oxiuri
este frecventa.
Efectele adverse ale Pyrantel pamoate nu sunt foarte frecvente dar pot include:
-greturi, voma, crampe abdominale si diaree. Acestea sunt cele mai frecvente efecte adverse
-cefalee, ameteli si insomnie
-urticarie.
Daca apar efecte adverse dupa doza initiala nu se recomanda administrarea celei de a doua doze
(care se administreaza in mod normal dupa 2 saptamani) fara consultul medicului.

De retinut!
Pyrantel pamoate este adesea primul tratament folosit deoarece se poate cumpara si fara
prescriptie medicala. In timpul tratamentului cu Pyrantel pamoate se recomanda respectarea
masurilor de prevenire a reinfectiei si transmiterii parazitozei celorlalti oameni.

Tratament medicamentos
Femeile insarcinate, cele care alapteaza si copii sub 2 ani nu trebuie sa foloseasca acest
tratment fara a consulta un medic inainte.
Pyrantel pamoate poate fi administrat cu alimente, lapte, suc sau pe stomacul gol.
Deoarece ouale de oxiuri pot supravietui 2 saptamani dupa tratamentul cu Pyrantel pamoate,
poate aparea reinfestarea. Se recomanda de obicei tratamentul cu o a doua doza.

Tratamentul cu prescriptie – Mebendazol (Vermox)
Este administrat doar pe baza de prescriptie medicala. Este o tableta de supt care se administreaza in
doua doze la interval de doua saptamani. A doua doza se administreaza pentru a distruge oxiurile
aparute dupa prima doza.
Mebendazolul actioneaza asupra larvelor cat si asupra oxiurilor adulte pe o perioada de 2, 3 zile. Nu
actioneaza asupra oualor de oxiuri.
Mebendazolul se foloseste la tratarea oxiurozei. Se poate administra si dupa un tratament initial cu
Pyrantel pamoate (un medicament administrat fara prescriptie medicala).
Nu este recomandat femeilor insarcinate, care alapteaza sau copiilor sub 2 ani.
Mebendazol are efecte bune in peste 90% din cazuri.

Efectele adverse sunt rare dar pot include:
-diaree
-dureri abdominale.

De retinut!
Copii sub 2 ani urmeaza tratament cu mebendazol doar la recomandarea medicului curant.
Gestantelor si femeilor care alapteaza nu li se recomanda mebendazol fara a consulta medicul
curant.
Albendazol (Albenza, Valbazen) este eliberat doar pe baza de prescriptie medicala si se prezinta sub
forma de tablete.
Albendazolul omoara atat larvele cat si parazitii adulti.
Albendazolul poate fi folosit in cazurile de oxiuroze care nu pot fi tratate cu alte medicamente. Nu este
tratamentul de prima intentie recomandat de medici pentru oxiuroze.
Nu se recomanda gestantelor sau persoanelor cu functie alterata a ficatului.
Este utilizat in tratamentul parazitozelor. Este folosit in unele cazuri de oxiuroze in care persoana nu
poate fi tratata cu alte medicamente pentru oxiuri, de exemplu in cazurile cu efecte adverse de la
diferite medicamente.

Efectele adverse la albendazol sunt rare dar includ:
-febra, urticarie sau prurit
-dureri in gat, febra, astenie neobisnuita si slabiciune (la doze mari)
-ameteli, cefalee
-dureri abdominale, diaree, greturi, voma
-subtierea firului de par (foarte rar). Parul se reface dupa oprirea tratamentului.
Majoritatea oxiurilor nu pot fi prevenite. In majoritatea familiilor cu mai mult de un copil exista sanse
mari ca cel putin un singur membru al familiei sa fie infestat cu oxiuri cel putin o data. Oxiuroza poate
sa nu prezinte simptome evidente si adesea trece fara nici o interventie.

 


CONSILIERE personalizată direct cu Nutria NutriGo la un click distanță – http://www.nutrigo.ro/consiliere-on-line/


ACCES PREMIUM NutriGo – https://www.nutrigo.ro/premium/  (învață să fii propriul tău nutriționist și Nutria îți pune la dispoziție TOATE uneltele informaționale de care ai nevoie: -calcule calorice, distribuția de macro-nutrienți specifică ție pe mese și zile, rețete delicioase gata calculate, planuri alimentare și de mișcare fizică! + Acces la Grupul secret al Nutriei dedicat și exclusiv numai pentru clienții premium NutriGo.


www.facebook.com/nutrigo.ro/ – Postările nutri-științifice ale Nutriei (like și urmărește pe facebook)

http://www.nutrigo.ro/ TOATE articolele și rețetele

Nutriei https://www.instagram.com/nutrigo.ionut.ignat/ Insta-Nutria

https://www.youtube.com/c/FunandfoodRo/ Vlogurile Youtube ale Nutriei.


 [:]

[:ro]“Sunt vegetarian, deci mănânc sănătos!” este probabil una din cele mai false afirmații pe care le-am întâlnit ca nutriționist… Și mai mult de atât: trebuie să mă gândesc foarte serios până îmi trece prin minte vreo persoană vegetariană, pe care să o fi întâlnit și să aplice principiile sănătoase și echilibrate în alimentația personală.

Motivul este simplu: o confuzie generală între o alegere în viață, de ordin alimentar și nutriția ca știință. Și nu dragi cititori, nu mă refer la alegerea în sine. Noi ca nutriționiști, suntem absolut imparțiali la aceste alegeri… nu le încurajăm și definitiv nu le condamnăm! A face acest lucru este la fel de rău ca rasismul sau discriminarea religioasă sau sexuală.

Din contra, ca specialist nutriționist felicit această alegere din două puncte de vedere: necesită determinare și voință și în același timp este o metodă de detoxifiere permanentă și de reglare a funcțiilor metabolice. Dar ca și în cazul celeilalte tabere, există o multitudine de pericole și greșeli care se pot face în alimentație, ca vegetarian!

Toate pleacă de la conceptul de bază! A fi vegetarian ( alegerile vegane sau raw vegane incluse) echivalează cu a trăi și mânca sănătos, “teoretic”… De ce? E FOARTE SIMPLU: scapi de toate toxinele și reziduurile existente în produsele de origine animală. Ceea ce este de altfel corect! Dar cei care fac aceste alegeri se opresc la ele pur și simplu, fără a mai studia echilibrul macronutrienților sau valorile calorice.

Să luăm spre exemplu proteinele: găsim proteine în alimentația vegetală la fel ca și în cea cu surse animale. Trebuie reținut însă, că sursele vegetale proteice nu au lanțul de aminoacizi esențiali complet. Prin urmare, vegetarienii au tendința de a suferi de carențe proteice, deoarece nu introduc surse proteice vegetale diferite în fiecare zi… la măcar 2 mese. Și mai ales că vegetarienii au practic la dispoziție cea mai bună sursă proteică existentă pe această planetă: SOIA… spectru complet de aminoacizi esențiali și valoarea cea mai mare de proteine la 100g (aproape 50% pe când pieptul de pui are doar 25-28%). Cum rezolvăm carența proteică? La cel puțin o masă pe zi, adăugăm o sursă proteică, alternată de la o zi la alta din săptămână: năut, fasole, ciuperci , soia, linte etc.

Acum să discutăm fresh-urile, expres din fructe. Am cunoscut foarte mulți vegetarieni care abuzează de ele în mod frecvent, unii transformându-le în adevărate diete și folosindu-se de ele în mod exclusiv. Știați însă că un fresh din fructe elimină din fructe un element esențial, fibrele și păstrează doar fructoza și dextroza-practic glucidele? Ca să nu mai menționăm la acest capitol că un fresh de portocale necesită un minim de 3-4 portocale… Și există multe persoane care beau 2-3 fresh-uri pe zi. Întrebarea mea retorică este: pare normal să mănânci 12 portocale într-o singură zi sau este clar un exces?

Oleaginoasele de toate tipurile (alune, nuci, migdale, semințe etc) sunt recunoscute pentru conținutul lor excelent de grăsimi esențiale vieții…. Problema apare la cantitate! Marea majoritate expresă, a veganilor și raw veganilor abuzează de ele… Știați că 100 de g de alune are peste 500 Kcal și 100 de g de zahăr alb are 400 kcal? Conținutul de macronutrienți este foarte diferit pentru organism(oleaginoasele sunt foarte indicate și zahărul alb este total contra-indicat)… cu toate acestea a mânca 2-300 de g de alune pe zi este prea mult dpdv caloric.

Am enumerat doar câteva dintre greșelile din alimentația vegetariană încercând doar să dau un semn de alarmă pentru cei ce au facut această alegere în viață! Alimentația sănătoasă și armonioasă are un singur răspuns permanent pentru noi toți: echilibru și informare!

Pentru mai multe detalii vă invităm să ne contactați la:

www.facebook.com/nutrigo.ro – Postările nutri-științifice ale Nutriei.
http://www.nutrigo.ro/ TOATE articolele și rețetele Nutriei.
https://www.instagram.com/nutrigo.ionut.ignat/ Poze cu Nutria.
https://www.youtube.com/c/FunandfoodRo Vlogurile Live ale Nutriei.
https://www.facebook.com/groups/FunandFood.byNutriGo/ Grupul Nutriei.
https://fixlafix.com/author/ionutignat/ Nutria Fixistă.

Dacă vrei să lucrezi unu la unu, direct cu Nutria Ionut Ignat, pentru rezultate ultra-rapide, eficiente și definitive – ai detaliile despre consiliere aici – http://www.nutrigo.ro/consiliere-on-line/

Sună ACUM și programează prima consultație GRATUITĂ direct pe numărul Nutriei Ionut Ignat:
0040 787 801 939


Share la prietenii tăi interesați de viața sănătoasă! Nu-i lăsați în negura neinformării![:en]“Sunt vegetarian, deci mănânc sănătos!” este probabil una din cele mai false afirmații pe care le-am întâlnit ca nutriționist… Și mai mult de atât: trebuie să mă gândesc foarte serios până îmi trece prin minte vreo persoană vegetariană, pe care să o fi întâlnit și să aplice principiile sănătoase și echilibrate în alimentația personală.

Motivul este simplu: o confuzie generală între o alegere în viață, de ordin alimentar și nutriția ca știință. Și nu dragi cititori, nu mă refer la alegerea în sine. Noi ca nutriționiști, suntem absolut imparțiali la aceste alegeri… nu le încurajăm și definitiv nu le condamnăm! A face acest lucru este la fel de rău ca rasismul sau discriminarea religioasă sau sexuală.

Din contra, ca specialist nutriționist felicit această alegere din două puncte de vedere: necesită determinare și voință și în același timp este o metodă de detoxifiere permanentă și de reglare a funcțiilor metabolice. Dar ca și în cazul celeilalte tabere, există o multitudine de pericole și greșeli care se pot face în alimentație, ca vegetarian!

Toate pleacă de la conceptul de bază! A fi vegetarian ( alegerile vegane sau raw vegane incluse) echivalează cu a trăi și mânca sănătos, “teoretic”… De ce? E FOARTE SIMPLU: scapi de toate toxinele și reziduurile existente în produsele de origine animală. Ceea ce este de altfel corect! Dar cei care fac aceste alegeri se opresc la ele pur și simplu, fără a mai studia echilibrul macronutrienților sau valorile calorice.

Să luăm spre exemplu proteinele: găsim proteine în alimentația vegetală la fel ca și în cea cu surse animale. Trebuie reținut însă, că sursele vegetale proteice nu au lanțul de aminoacizi esențiali complet. Prin urmare, vegetarienii au tendința de a suferi de carențe proteice, deoarece nu introduc surse proteice vegetale diferite în fiecare zi… la măcar 2 mese. Și mai ales că vegetarienii au practic la dispoziție cea mai bună sursă proteică existentă pe această planetă: SOIA… spectru complet de aminoacizi esențiali și valoarea cea mai mare de proteine la 100g (aproape 50% pe când pieptul de pui are doar 25-28%). Cum rezolvăm carența proteică? La cel puțin o masă pe zi, adăugăm o sursă proteică, alternată de la o zi la alta din săptămână: năut, fasole, ciuperci , soia, linte etc.

Acum să discutăm fresh-urile, expres din fructe. Am cunoscut foarte mulți vegetarieni care abuzează de ele în mod frecvent, unii transformându-le în adevărate diete și folosindu-se de ele în mod exclusiv. Știați însă că un fresh din fructe elimină din fructe un element esențial, fibrele și păstrează doar fructoza și dextroza-practic glucidele? Ca să nu mai menționăm la acest capitol că un fresh de portocale necesită un minim de 3-4 portocale… Și există multe persoane care beau 2-3 fresh-uri pe zi. Întrebarea mea retorică este: pare normal să mănânci 12 portocale într-o singură zi sau este clar un exces?

Oleaginoasele de toate tipurile (alune, nuci, migdale, semințe etc) sunt recunoscute pentru conținutul lor excelent de grăsimi esențiale vieții…. Problema apare la cantitate! Marea majoritate expresă, a veganilor și raw veganilor abuzează de ele… Știați că 100 de g de alune are peste 500 Kcal și 100 de g de zahăr alb are 400 kcal? Conținutul de macronutrienți este foarte diferit pentru organism(oleaginoasele sunt foarte indicate și zahărul alb este total contra-indicat)… cu toate acestea a mânca 2-300 de g de alune pe zi este prea mult dpdv caloric.

Am enumerat doar câteva dintre greșelile din alimentația vegetariană încercând doar să dau un semn de alarmă pentru cei ce au facut această alegere în viață! Alimentația sănătoasă și armonioasă are un singur răspuns permanent pentru noi toți: echilibru și informare!

Pentru mai multe detalii vă invităm să ne contactați la:

www.nutrigo.ro
Add “Nutrigo Diet” via Facebook
Like/Follow www.facebook.com/nutrigo.ro
Informații adiționale puteți obține și sunând la
Consultantul NutriGo:
0742 936 295
0787 801 939
Sau via e-mail la : nutrigo@nutrigo.ro
Share la prietenii tăi interesați de viața sănătoasă! Nu-i lăsați în negura neinformării![:]

[:ro]O dispută generală și în trend în acest moment. Tabere sunt, în mod evident, două: mâncăm sau nu mâncăm carne.

Conceptual vorbind, că discutăm de ovo-lacto-vegetarieni, vegetarieni 100%, vegani sau raw-vegani ideea de plecare este aceeași: “nu doresc să sufere nici un animal pentru mine”. O idee nobilă, pe care o păstrează cu strictețe și un concept pe care îl și distribuie maselor. Este evident de apreciat, fără discuție! Alții din această categorie, consideră carnea o sursă de diverse tipuri de toxine și odată ce au intrat în sistemul de viață fără carne… îl apreciază, îl iau ca atare și îl transformă într-un stil de viață.

Bineînțeles, trebuie să discutăm și despre cei care consideră carnea “cea mai bună legumă”. Cu zâmbete sau fără zâmbete… pentru această categorie nu există nici o masă fără carne… altfel nu ar fi “sățioasă” sau nu s-ar sătura pur și simplu.

Cele două categorii sunt într-un permanent conflict! Fiecare dintre noi, cel puțin odată… în cafenele, la ceai sau chiar la restaurante am intrat și am susținut o parte sau alta în acest război alimentar conceptual. Voi încerca astăzi să ating acest subiect din punct de vedere exclusiv nutrițional!

În încercarea de a atinge un subiect foarte vast, care ar merita 20 de articole separate, nu voi face decât un rezumat fără a lua fiecare tip de carne în parte. Un tot unitar cu pro și contra:

Pro Carne (sau categoria “este cea mai bună legumă”):
Principalele componente nutritive din carne sunt: proteinele, lipidele, glucidele și substanțele minerale. Glucidele sau hidrații de carbon se regăsesc într-o cantitate nesemnificativă întru-cât glicogenul din mușchi se sintetizază în acid lactic după sacrificare.

Toate produsele de carne reprezintă însă o importantă sursă de proteine cu valoare biologica ridicată, care conțin toți aminoacizii esențiali într-o proporție optimă. Din această cauză, carnea se poate asocia cu orice alt aliment care conține proteine cu valoare mai redusă, acestea fiind corectate de aminoacizii specifici aduși de carne. Carnea de bună calitate are un conținut de proteine cuprins între 18-22%.

Grăsimea constituie componenta cea mai variabilă a cărnii a cărei proporție este direct influențată de specie, vârstă, rasă, sex și în mod particular de starea de întreținere a animalului. La unele specii (porc) proporția țesutului gras este foarte mare fiind apropiată de cea a țesutului muscular. Până la o anumită limită (5-10%) grăsimea musculară (excepție grăsimea de depozit) conferă calități superioare cărnii. Conținutul excesiv de grăsime reduce însă calitatea nutritivă a cărnii deoarece conduce la micșorarea procentului de proteine. Cu cât o carne este mai grasă, cu atât ea va avea și o valoare calorică mai mare. Carnea de oaie și cea de vită conțin acizi grași saturați aterogeni. În carnea de porc, ca și în cea de pasăre, procentul de acizi grași nesaturați este mai mare. În carnea grasă de pește, domină acizii grași polinesaturați (inclusiv cei esențiali), iar la peștii de apă rece (ton, scrumbie, somon) domină acizii grași polinesaturați omega-3. Aceștia au o marcată acțiune antiaterogenă și hipocolesterolemiantă.

Carnea este de altfel și o sursă de vitamine hidrosolubile si liposolubile. Vitaminele liposolubile: vitamina A, vitamina D și vitamina K se găsesc în cantități foarte mari în ficatul mamiferelor, păsărilor și peștilor și în viscere (plămâni și rinichi). Complexul vitaminic B este bine reprezentat. Tiamina este prezentă într-o cantitate apreciabilă numai în carnea de porc. Carnea este bogată și în riboflavină, piridoxină, ciancobalamină (mai ales ficatul), acid folic și acid pantotenic. Vitamina PP este prezentă în cantitate mare în toate tipurile de carne și de asemeni și colagenul.

Anti Carne
Ce conține carnea nociv?
Diverse tipuri de toxine care apar prin procesul de descompunere a proteinelor imediat ce viața animalului încetează. Aceastea sunt filtrate de ficat, însă nu fără a-l supune la un stres adițional.
Tipuri de deșeuri care se regăsesc exclusiv în vasele sanguine ca urmare a medicației furnizate animalului, vaccine și anticorpii produși de aceastea și să nu uităm practica modernă a hormonilor de creștere.

Hormoni excitanți sau de stres apăruți în momentul tăierii: adrenalina și noradrenalina fiind doar 2 din ei.

Bineînteles o gamă variată de bacterii ce apar în procesul de descompunere ce survine imediat după moarte. Tratamentele termice aplicate cărnii (prăjire și/sau fierbere) nu sunt tot timpul suficiente pentru a le elimina integral.

Acum discutând despre absența beneficiilor cărnii din alimentație! Ea nu există real vorbind… proteinele pe care le preluam din carne pot fi foarte usor asimilate pe cale vegetariană din soia, ciuperci și fasole, grăsimile esențiale din diverse tipuri de oleaginoase și semințe și la fel și acizii grași polinesaturați Omega.

Discutând exclusiv de minerale și vitamine: aici carnea definitiv nu este cea mai bună sursă. Fructele și legumele sunt cele care abundă în toate formele de complexe vitaminice și de minerale!

Concluzia Nutrigo?
Este carnea benefică din punct de vedere nutrițional? Definitiv DA! Prin aportul de proteine și a lanțurilor complete de aminoacizi.

Este carnea esențială din punct de vedere nutrițional? Definitiv NU! Toți macronutrienții pe care îi regăsim în carne, pot fi preluați foarte ușor dintr-un regim de viață vegetarian!

Deci la întrebarea mâncăm sau nu carne răspunsul este simplu: este vorba despre alegerile personale pe care le facem! Nutrigo susține ambele tabere cu pro și contra!

www.facebook.com/nutrigo.ro – Postările nutri-științifice ale Nutriei.
http://www.nutrigo.ro/ TOATE articolele și rețetele Nutriei.
https://www.instagram.com/nutrigo.ionut.ignat/ Poze cu Nutria.
https://www.youtube.com/c/FunandfoodRo Vlogurile Live ale Nutriei.
https://www.facebook.com/groups/FunandFood.byNutriGo/ Grupul Nutriei.
https://fixlafix.com/author/ionutignat/ Nutria Fixistă.

Dacă vrei să lucrezi unu la unu, direct cu Nutria Ionut Ignat, pentru rezultate ultra-rapide, eficiente și definitive – ai detaliile despre consiliere aici – http://www.nutrigo.ro/consiliere-on-line/

Sună ACUM și programează prima consultație GRATUITĂ direct pe numărul Nutriei Ionut Ignat:
0040 787 801 939[:en]O dispută generală și în trend în acest moment. Tabere sunt, în mod evident, două: mâncăm sau nu mâncăm carne.

Conceptual vorbind, că discutăm de ovo-lacto-vegetarieni, vegetarieni 100%, vegani sau raw-vegani ideea de plecare este aceeași: “nu doresc să sufere nici un animal pentru mine”. O idee nobilă, pe care o păstrează cu strictețe și un concept pe care îl și distribuie maselor. Este evident de apreciat, fără discuție! Alții din această categorie, consideră carnea o sursă de diverse tipuri de toxine și odată ce au intrat în sistemul de viață fără carne… îl apreciază, îl iau ca atare și îl transformă într-un stil de viață.

Bineînțeles, trebuie să discutăm și despre cei care consideră carnea “cea mai bună legumă”. Cu zâmbete sau fără zâmbete… pentru această categorie nu există nici o masă fără carne… altfel nu ar fi “sățioasă” sau nu s-ar sătura pur și simplu.

Cele două categorii sunt într-un permanent conflict! Fiecare dintre noi, cel puțin odată… în cafenele, la ceai sau chiar la restaurante am intrat și am susținut o parte sau alta în acest război alimentar conceptual. Voi încerca astăzi să ating acest subiect din punct de vedere exclusiv nutrițional!

În încercarea de a atinge un subiect foarte vast, care ar merita 20 de articole separate, nu voi face decât un rezumat fără a lua fiecare tip de carne în parte. Un tot unitar cu pro și contra:

Pro Carne (sau categoria “este cea mai bună legumă”):
Principalele componente nutritive din carne sunt: proteinele, lipidele, glucidele și substanțele minerale. Glucidele sau hidrații de carbon se regăsesc într-o cantitate nesemnificativă întru-cât glicogenul din mușchi se sintetizază în acid lactic după sacrificare.

Toate produsele de carne reprezintă însă o importantă sursă de proteine cu valoare biologica ridicată, care conțin toți aminoacizii esențiali într-o proporție optimă. Din această cauză, carnea se poate asocia cu orice alt aliment care conține proteine cu valoare mai redusă, acestea fiind corectate de aminoacizii specifici aduși de carne. Carnea de bună calitate are un conținut de proteine cuprins între 18-22%.

Grăsimea constituie componenta cea mai variabilă a cărnii a cărei proporție este direct influențată de specie, vârstă, rasă, sex și în mod particular de starea de întreținere a animalului. La unele specii (porc) proporția țesutului gras este foarte mare fiind apropiată de cea a țesutului muscular. Până la o anumită limită (5-10%) grăsimea musculară (excepție grăsimea de depozit) conferă calități superioare cărnii. Conținutul excesiv de grăsime reduce însă calitatea nutritivă a cărnii deoarece conduce la micșorarea procentului de proteine. Cu cât o carne este mai grasă, cu atât ea va avea și o valoare calorică mai mare. Carnea de oaie și cea de vită conțin acizi grași saturați aterogeni. În carnea de porc, ca și în cea de pasăre, procentul de acizi grași nesaturați este mai mare. În carnea grasă de pește, domină acizii grași polinesaturați (inclusiv cei esențiali), iar la peștii de apă rece (ton, scrumbie, somon) domină acizii grași polinesaturați omega-3. Aceștia au o marcată acțiune antiaterogenă și hipocolesterolemiantă.

Carnea este de altfel și o sursă de vitamine hidrosolubile si liposolubile. Vitaminele liposolubile: vitamina A, vitamina D și vitamina K se găsesc în cantități foarte mari în ficatul mamiferelor, păsărilor și peștilor și în viscere (plămâni și rinichi). Complexul vitaminic B este bine reprezentat. Tiamina este prezentă într-o cantitate apreciabilă numai în carnea de porc. Carnea este bogată și în riboflavină, piridoxină, ciancobalamină (mai ales ficatul), acid folic și acid pantotenic. Vitamina PP este prezentă în cantitate mare în toate tipurile de carne și de asemeni și colagenul.

Anti Carne
Ce conține carnea nociv?
Diverse tipuri de toxine care apar prin procesul de descompunere a proteinelor imediat ce viața animalului încetează. Aceastea sunt filtrate de ficat, însă nu fără a-l supune la un stres adițional.
Tipuri de deșeuri care se regăsesc exclusiv în vasele sanguine ca urmare a medicației furnizate animalului, vaccine și anticorpii produși de aceastea și să nu uităm practica modernă a hormonilor de creștere.

Hormoni excitanți sau de stres apăruți în momentul tăierii: adrenalina și noradrenalina fiind doar 2 din ei.

Bineînteles o gamă variată de bacterii ce apar în procesul de descompunere ce survine imediat după moarte. Tratamentele termice aplicate cărnii (prăjire și/sau fierbere) nu sunt tot timpul suficiente pentru a le elimina integral.

Acum discutând despre absența beneficiilor cărnii din alimentație! Ea nu există real vorbind… proteinele pe care le preluam din carne pot fi foarte usor asimilate pe cale vegetariană din soia, ciuperci și fasole, grăsimile esențiale din diverse tipuri de oleaginoase și semințe și la fel și acizii grași polinesaturați Omega.

Discutând exclusiv de minerale și vitamine: aici carnea definitiv nu este cea mai bună sursă. Fructele și legumele sunt cele care abundă în toate formele de complexe vitaminice și de minerale!

Concluzia Nutrigo?
Este carnea benefică din punct de vedere nutrițional? Definitiv DA! Prin aportul de proteine și a lanțurilor complete de aminoacizi.

Este carnea esențială din punct de vedere nutrițional? Definitiv NU! Toți macronutrienții pe care îi regăsim în carne, pot fi preluați foarte ușor dintr-un regim de viață vegetarian!

Deci la întrebarea mâncăm sau nu carne răspunsul este simplu: este vorba despre alegerile personale pe care le facem! Nutrigo susține ambele tabere cu pro și contra!

Echipa Nutrigo
www.nutrigo.ro
nutrigo@nutrigo.ro
facebook.com/nutrigo.ro Like/follow
Adaugă Facebook ID: Nutrigo Diet
0232 277 389
0742 936 295
0787 801 939[:]

[:ro]Prostata este glanda situată chiar sub vezica urinară la bărbați, care înconjoară primii centimetri ai uretrei. Ea face parte din glandele seminale, secretând plasma seminală, din care la rândul ei, se formează sperma.

În mod normal, dimensiunile prostatei sunt cât cele ale unei nuci. Prostata începe să se mărească la majoritatea bărbaților în jurul vârstei de 50 de ani. Forma neinflamată și necanceroasă a măririi volumului prostatei, numită hipertrofie benignă, nu necesită tratament dacă nu produce simptome. Dacă prostata se măreste astfel încât să preseze pereții uretrei, atunci se produce obstrucția fluxului urinar, ceea ce duce la dorința de a urina des, zi și noapte, în cantități mici.

Inflamarea prostatei se numește prostatită. Pentru a ne putea da seama dacă suferim de prostatită se impune prezentarea simptomelor specifice acestei afecțiuni:
– dureri perineale, ca localizare acestea fiind situate între anus, scrot și penis
-Oboseală
-Apetit sexual diminuat
-Tulburări la urinat (durere, urina tulbure, cu sânge sau cu miros alterat)
-Febra poate apărea uneori.

Cauzele apariției prostatitei pot fi rezultatul unei infecții, de obicei transmisă sexual, sau după anumite exercitii fizice făcute cu vezica plină, de exemplu alergarea.

Adenomul de prostată este cea mai frecvent întâlnită afecțiune la bărbați. Se manifestă prin apariția unei tumori benigne care se dezvoltă în interiorul glandei. Statistica ne spune că această afecțiune apare la bărbații cu vârste cuprinse între 50-60 de ani, dar există și un procent de 10% de a apărea și la bărbați mai tineri. Principalul semn al bolii este reprezentat de tulburările de urinare. Primul simptom, și cel mai frecvent, este urinarea frecventă, în special în a doua jumătate a nopții, acest aspect având și repercursiuni asupra bolnavului prin faptul că această trezire noaptea deranjează și obosește bolnavul.

Din punct de vedere alimentar Nutria Nutrigo vă recomandă pentru afecțiunile de prostată:
– Mâncați multe alimente care conțin zinc (fructe de mare, semințe de dovleac, rădăcinoase)
– Consumați multe alimente pe bază de soia, deoarece boabele de soia conțin izoflavone, substanțe ce pot proteja împotriva bolii de prostată.
– Creșteți aportul de alimente ce conțin beta-caroten(morcovi, brocoli, pește, spanac, oregano) vitamina C (citrice)
– Consumați linte, porumb și nuci. Ele conțin acid glutamic care reduce prostata mărită.
– Reduceți consumul de produse lactate, carbohidrați rafinați și băuturile cu cafeină
– Beți ceai de iarbă de urzică – se prepară o infuzie din 1 linguriță de iarbă de urzică la o cană de apă. Se beau două căni pe zi, una dimineața, iar cea de a doua între masa de prânz și seara. Ceaiul este indicat în hipertrofii de prostată, dar și în dismenoree, afecțiuni respiratorii, sângerări nazale și varice.

 


CONSILIERE personalizată direct cu Nutria NutriGo la un click distanță – http://www.nutrigo.ro/consiliere-on-line/


 

www.facebook.com/nutrigo.ro/ – Postările nutri-științifice ale Nutriei (like și urmărește pe facebook)

http://www.nutrigo.ro/ TOATE articolele și rețetele

Nutriei https://www.instagram.com/nutrigo.ionut.ignat/ Insta-Nutria

https://www.youtube.com/c/FunandfoodRo/ Vlogurile Youtube ale Nutriei.

 

[:ro]Carbohidrații sunt alcătuiți din carbon, oxigen și hidrogen. Ne sunt cunoscuți ca zaharuri, făinoase și fibre vegetale. Carbohidrații au 4 kilocalorii pe gram. De exemplu, dacă mănânci ceva care conține 20 g de carbohidrați, vei ingera 80 Kcal. O kilocalorie este necesarul de energie pentru a ridica temperatura unui litru de apă cu un grad celsius. Carbohidrații sunt principala noastră sursă de energie. Dacă în acest moment nu ai avea carbohidrați în organism, probabil că ai merge ca un somnambul, asta dacă ai reuși să mergi.

Creierul are nevoie de carbohidrați ca să funcționeze normal, iar mușchii noștri au nevoie de carbohidrați atunci când fac un efort intens, ca atunci când ne antrenăm cu greutăți sau facem exerciții aerobice. Este important să consumăm destui carbohidrați pentru că, în lipsa lor, organismul epuizează glicogenul din ficat în aproximativ 18 ore.

Glicogenul este o polizaharida albă și fără gust. Glicogenul este o rezervă de energie, fiind ruptă în glucoză atunci când este nevoie. Dacă nu mâncați destul de mulți carbohidrați, atunci organismul va fi nevoit să și-i procure singur. Și va face asta folosind proteinele. După cum știți, aveți nevoie de proteine pentru a construi și menține masa musculară. Pentru a nu vă afecta țesutul muscular negativ, trebuie să consumați suficienți carbohidrați.

Există două tipuri de carbohidrați. Simpli și complecși. Carbohidrații simpli se găsesc în alimente precum mierea, dulciurile rafinate și sucuri, fiind rapid digerați și utilizabili imediat pentru energie. Acești carbohidrați ridică rapid nivelul glicemiei (glucoza din sânge). Carbohidrații complecți necesită un timp mai lung pentru a fi digerați și se găsesc în alimente precum cerealele integrale, legume și fructe. Digestia și absorbția lor se produce mai lent decât în cazul carbohidraților simpli, ceea ce nu produce un răspuns insulinic atât de rapid. Carbohidrații complecși sunt desfăcuți până la forma de monozaharide pentru a putea fi utilizați de către celule, ca energie.

Ceea ce este important de reținut despre carbohidrați:
1. 50% din energia noastră vine de la ei;
2. ajută la prevenirea catabolismului;
3. există carbohidrați simpli și complecși;
4. cei simpli dau energie imediată și în mod exploziv, cei complecși dau energie treptat, pe o mai lungă perioadă de timp;
5. 1 gram de carbohidrați are 4 kilocalorii;
La nivel teoretic există adepți ai consumului scăzut de carbohidrați, folosind grăsimile ca și energie. Teoriile au fundamente științifice întemeiate, așa că ambele sunt aplicabile. Depinde de la organism la organism, ce este mai indicat pentru fiecare.


CONSILIERE personalizată direct cu Nutria NutriGo la un click distanță – http://www.nutrigo.ro/consiliere-on-line/


ACCES PREMIUM NutriGo – https://www.nutrigo.ro/premium/  (învață să fii propriul tău nutriționist și Nutria îți pune la dispoziție TOATE uneltele informaționale de care ai nevoie: -calcule calorice, distribuția de macro-nutrienți specifică ție pe mese și zile, rețete delicioase gata calculate, planuri alimentare și de mișcare fizică! + Acces la Grupul secret al Nutriei dedicat și exclusiv numai pentru clienții premium NutriGo.


www.facebook.com/nutrigo.ro/ – Postările nutri-științifice ale Nutriei (like și urmărește pe facebook)

http://www.nutrigo.ro/ TOATE articolele și rețetele

Nutriei https://www.instagram.com/nutrigo.ionut.ignat/ Insta-Nutria

https://www.youtube.com/c/FunandfoodRo/ Vlogurile Youtube ale Nutriei.


 

 [:en]Carbohidrații sunt alcătuiți din carbon, oxigen și hidrogen. Ne sunt cunoscuți ca zaharuri, făinoase și fibre vegetale. Carbohidrații au 4 kilocalorii pe gram. De exemplu, dacă mănânci ceva care conține 20 g de carbohidrați, vei ingera 80 Kcal. O kilocalorie este necesarul de energie pentru a ridica temperatura unui litru de apă cu un grad celsius. Carbohidrații sunt principala noastră sursă de energie. Dacă în acest moment nu ai avea carbohidrați în organism, probabil că ai merge ca un somnambul, asta dacă ai reuși să mergi.

Creierul are nevoie de carbohidrați ca să funcționeze normal, iar mușchii noștri au nevoie de carbohidrați atunci când fac un efort intens, ca atunci când ne antrenăm cu greutăți sau facem exerciții aerobice. Este important să consumăm destui carbohidrați pentru că, în lipsa lor, organismul epuizează glicogenul din ficat în aproximativ 18 ore.

Glicogenul este o polizaharida albă și fără gust. Glicogenul este o rezervă de energie, fiind ruptă în glucoză atunci când este nevoie. Dacă nu mâncați destul de mulți carbohidrați, atunci organismul va fi nevoit să și-i procure singur. Și va face asta folosind proteinele. După cum știți, aveți nevoie de proteine pentru a construi și menține masa musculară. Pentru a nu vă afecta țesutul muscular negativ, trebuie să consumați suficienți carbohidrați.

Există două tipuri de carbohidrați. Simpli și complecși. Carbohidrații simpli se găsesc în alimente precum mierea, dulciurile rafinate și sucuri, fiind rapid digerați și utilizabili imediat pentru energie. Acești carbohidrați ridică rapid nivelul glicemiei (glucoza din sânge). Carbohidrații complecți necesită un timp mai lung pentru a fi digerați și se găsesc în alimente precum cerealele integrale, legume și fructe. Digestia și absorbția lor se produce mai lent decât în cazul carbohidraților simpli, ceea ce nu produce un răspuns insulinic atât de rapid. Carbohidrații complecși sunt desfăcuți până la forma de monozaharide pentru a putea fi utilizați de către celule, ca energie.

Ceea ce este important de reținut despre carbohidrați:
1. 50% din energia noastră vine de la ei;
2. ajută la prevenirea catabolismului;
3. există carbohidrați simpli și complecși;
4. cei simpli dau energie imediată și în mod exploziv, cei complecși dau energie treptat, pe o mai lungă perioadă de timp;
5. 1 gram de carbohidrați are 4 kilocalorii;
La nivel teoretic există adepți ai consumului scăzut de carbohidrați, folosind grăsimile ca și energie. Teoriile au fundamente științifice întemeiate, așa că ambele sunt aplicabile. Depinde de la organism la organism, ce este mai indicat pentru fiecare.[:]

Posts navigation