Şi astăzi, bunul Univers îmi dă răspunsul. Prin perindările autorizabile alături de colega mea Ionela şi deschizătorul de uşi şi suflete – Matei, dupa ce-am trecut prin relaxarea şofatului cu automat de la câteodată 3 cilindri… poposirăm într-un final la Casuta Naturii. Aici, ceva verde mi se năzare şi nutriţioneşte mă reped spre Liviu să-l chestionez…
“Păi Food Forest fu în vizită şi ăla e hamei!” mă informă Spiriduşul Vesel… Eu paf! Huh?! Împletim o bere? Şi iote aşa mă povăţuiră Spiridusi Din Casuta Naturii de un wok minunat cu hamei, usturoi verde şi ceapă din sursa de vitalitate Food Forest… şi la inspiraţia lor.
Asta-i! Urlară 3 voci simultan în capul meu!(personalităţile multiple) Gătesc pt un stomacel sensibil cu lipse acute de acizi biliari şi deficiente de lipază – aşa că! Hameiul e purrrfect…
Ajunsei acasă, stropii wok-ul cu puţin ulei de măsline extra-feciorelnic, aruncai hameiul proaspăt cu usturoi şi ceapă verde, sare, puţină nucşoară, ghimbir şi un dram de garam massala (că aşa mi-a spus nr 2 din cap) şi stropite cu lămâie la final… Pastele bio separat cu încă o mână de ceapă şi usturoi la fiert pentru gust – şi VOILA MINUNĂŢIE! Am aruncat in wok si o mână de Green Sugar – ca sa fie mai delicios şi savuros şi thai-os si nitel sos de soia…
Întâmpinate iniţial cu multă reticenţă în farfurie, cu apelative jignitoare buruienoase şi ierboase, lăstarii mei de hamei cu usturoi şi ceapă – pe un pat de paste faine bio – au început încet să intre în sufleţel şi să-şi facă loc în inimioară. Au trecut repede de la “comestibile” la “nu-s aşa rele” şi la final la “chiar au fost bune”… (foarte spinoasă şi aricioasă audienţă)
Grijă la usturoiul verde – puneţi-l mai spre final …. că altfel dă un gust uşor amărui – deşi mie mi s-a părut că a completat excelent tabloul gusturilor în platou… nu toata lumea trebuie să fie de aceeaşi părere însă. A durat niţel identificarea “vinovetului” pe principiul separaţiei puterilor în stat – dar s-a ajuns repejor la vorba mea. Deh! Doar am întotdeauna dreptate! Măcar nutriţioneşte vorbind… 
😛
Humulus lupulus (Hameiul sau (rar) hămeiul în rom.; în engl.: hop — planta şi hops — grupul floral feminin) este o specie perenă a genului de plante erbacee Humulus care aparţine familiei Cannabaceae, care include şi genus Cannabis (cânepă: plantă textilă şi medicinală). Poate de aici senzaţia plăcută şi relaxantă de după masă, chiar uşor adictivă – asociată cu o poftă interesantă de dulce spre finalul serii… Poate… 😛… Anyway… Skipping…
Amu’ nutriţioneste vorbind hameiul face lucruri faine: Sedativ nervos major, tonic-aperitiv şi stomachic, diuretic cu eliminare de acid uric, calmant al durerilor provocate de menstruaţie, activează circulaţia sanguină, coleretic-colagog, astringent, antitrichomonazaic. Face însă şi un lucru mai puţin fain cică este anafrodisiac – mai precis inhibă libidoul sexual…. deci, teoretic, ar trebui exclus dintr-o cină romantică 😛 Practic – tind să cred că mai mult depinde de partenerii subiectului… Vă las la teste şi aştept feedback… (cel negativ… în private, bineînţeles)
Stay frosty everyone!
[:]
